Pe vremuri, creștinii erau un fel de Ceas al tuturor. Bătrâna buna spunea că demult, ca și cum totul s-ar fi petrecut într-o altă eră, lumea își potrivea ceasul după creștini. cum vine asta? Știau că e Duminică, bătând de ora 9, când vedeau pe creștini trecând ca după un alai regesc, liniștiți și senini la față, gata parcă să absoarbă tot ce i-ar fi așteptam la ”adunarea” lor. Știau că deja e trecut de 12, când îi zăreau la întoarcerea spre casă, mai fericiți și mai luminați, mirându-se într-una de statornicia lor.
Mai știau și de ora 18 joia, că tot își ridicau privirea în stradă și vedeau cum unii lasă atâta amar de treabă deoparte și merg Într-acolo, ca la o întâlnire stabilită de veacuri.
Știau ei Bătrânii și aveau încredere în ”ceasurile” lor.
…
Am ajuns să scriu despre asta, pentru că m.am găsit pe mine într.o postură în care dezonorez cumva această Întâlnire sacră. Se întâmpla că era zi de joi. Seară de joi. Eram așa prinsă cu treabă (pe care fără dubii aș considera-o și acum teribil de importantă) și aș fi vrut să-mi fie reală scuza că am uitat că-i Joi. În goana mea, se face că dau peste un apropiat și prima lui întrebare este: ”Voi nu trebuia să fiți la Biserică azi?” I.am răspuns că treaba m-a reținut și am intrat înăuntru, în sinea mea, doborâtă de așa dezamăgire. Dezamăgire citită pe fața lui, cel care știa că la ora aia, în ziua aia, eram intr-un alt loc.
Și nu e prima dată. S-a mai întâmplat. Poate că din cauza asta se spune ”pe vremuri”. Acum am rămas fără etichetă. Pentru că acum ne permitem, ca și cum ar fi timpul nostru, să lipsim zile, săptămâni de la orele de Întâlnire. Întârziem rușinos și nu ne pasă (nu ne doare) că deja ”se vorbește” și mai trec încă minute bune până intrăm în atmosferă! De ce am venit? Pentru că așa se face, se vine la Biserică. Nu, dragilor, nu așa merge treaba. Treabă bună e să fii acolo înainte, să-L aștepți tu pentru că nu tu meriți atâta așteptare. Treabă bună e să fii o etichetă bună, să fii recunoscut ca ”ceas” de încredere; să vii cu inima deschisă în totalitate să aspiri pur și simplu tot ce-i pentru tine. Pentru că pentru tine e fiecare Duminică și fiecare Joi și fiecare zi în care știi Fără scuză că trebuie să fii aici.
Treabă bună e să nu.ți bați joc pe timpul lui Dumnezeu! Pentru că vine o vreme când Își va cere timpul înapoi și nu vei avea parte decât de rușine și regret.
Treabă bună e să ne recâștigăm așa o minunăție de etichetă.
Iubind, Trăim. 